Pe asta nu a prezis-o! Cum a fost jefuită Carmen Harra în America: ”Am suferit mult sabotaj de la români. Mi-au furat casa!”

Stabilită în America de aproape patru decenii, Carmen Harra a ajuns una dintre cele mai apreciate și căutate clarvăzătoare. A câștigat milioane de dolari cu harul ei, însă, până aici, recunoaște că a ”înghițit mult jar”! Chiar românii au fost cei care i-au pus bețe-n roate și au tras-o în țeapă.

Reporter: Vi s-a arătat vreodată sfârșitul omenirii?

Sfârșitul omenirii în teorie nu ar trebui să vină curând. Și durează mult până când lumea s-ar sfârși și lumea nu ar trebui să se sfârșească. Dar, pericolul sfârșitului omenirii sau lumea așa cum o știm noi, de fapt, există în viitorul relativ apropiat. Dat fiind răul din om care la ora actuală are și bomba atomică, iată că ne pasc niște nenorociri pe care noi le puteam amplifica. Și noi participăm în cererea lor. Noi, omenirea, ne putem face rău din tendința noastră destructivă.

Și aici este frica mea de ce se va întâmpla în următorii 11 ani. Sau ce se întâmplă în următoarea sută de ani. Frica este această bombă nucleară, acest cataclism care poate să vină. Iar dacă lumea, așa cum o știm noi, va fi să se sfârșească în viitor, se sfârșește prin inversarea polilor, cum s-a mai întâmplat și altă dată.

Care este cel mai mare defect al americanilor? Dar al românilor? 

Și americanii și românii și oamenii, în general, au calități și defecte. Americanii nu sunt, părerea mea, suficient de profunzi. Sunt poate prea superficiali. Mie mi se par românii mai complexi din multe puncte de vedere, ei privesc lucrurile per total. Mie mi s-a părut când am venit în America că pot să fac lucruri mai multe. Că știu mai multe decât mulți dintre americanii pe care i-am întâlnit. Foarte ciudat și am întâlnit o societate foarte aleasă a americanilor. Poate era doar impresia mea.

Carmen Harra: „Am suferit mult sabotaj de la români”

Românii însă au un viciu, părerea mea. Dorința asta întotdeauna, să moară capra vecinului. Au problema asta pe care aș vrea să nu o aibă. Se luptă între ei… Dorința asta de a fi cel mai tare, de a îl ignora pe celălat, de a se sabota între ei. Asta nu am să înțeleg niciodată. Am trăit-o pe pielea mea, în New York, încercând să fac businessuri la care românii m-au sabotat totdeauna.

De fapt, eu am suferit foarte mult sabotaj de la români. Nu știu de ce. Și mi-au furat casa, drepturile de autor. Nu am să înțeleg niciodată de ce s-au întâmplat lucrurile astea. Dar, per total, românii sunt foarte deștepți și un popor extrem de generos, de bun, de primitor, cu calități extraordinare.

Ați avut vreodată vreo relație cu un bărbat mai tânăr? 

Vreau să arăt bine, oricine își dorește asta. În pofida fenomenului de îmbătrânire, am ajuns la concluzia că bătrânețea este o stare de spirit. Ca și tinerețea și fericirea, sunt stări de suflet. Dacă te simți bătrân, îmbatrânești. Dacă te simți tânăr, întinerești și sufletul rămâne tânăr. Și poți să bați gravitația până la un anumit punct. Și să te menții într-o formă extraordinară mentală, fizică, este foarte posibil.

”Este greu să îți găsești partenerul adevărat”

Sigur că am avut întotdeauna personaje care au încercat să intre în viața mea. Dar eu am o intuiție puternică, simt cine ar vrea să intre în viața mea nu dintr-o iubire reală pentru mine. Și atunci mai bine am stat departe. Este foarte greu să îți găsești partenerul adevărat, oamenii intră în relații de compromis. Eu nu sunt interesată de relații de compromis.

Dacă găsesc o relație adevărată, ceea ce e foarte greu de găsit, mai ales la o anumită vârstă, prefer să am o relație foarte bună și sănătoasă cu mine, cu familia mea. Și să mă ocup mai mult de cariera mea și de binele meu. Decât să mă implic în ceva care nu ar fi sănătos pentru mine.

Dacă am avut relații cu bărbați mai tineri… nu știu dacă ți-am răspuns vreodată. Eu nu cred în relațiile cu diferențele de vârstă. Nu m-a interesat niciodată să am relații cu bărbați mai în vârstă sau cu bărbați mai tineri. Mereu am vrut să am o relație cu un bărbat în jur de vârsta mea. Mi se pare real, sănătos, așa am crescut.

”Cel mai mult eu cred în binele din noi”

Eu sunt o persoană de modă veche din multe puncte de vedere. Și întotdeauna, din experiența mea, lucrând cu mulți oameni, unde sunt relații cu diferențe de vârstă, nu merg decât temporar. Și, din nefericire, chiar dacă este iubire, câteodată se sfârșesc destul de prost. Și destul de trist. Și poate prea devreme.

Cel mai mult eu cred în binele din noi, în a ne ocupa de noi. Să avem o viață bună, calmă, liniștită, să trăim bine, echilibrat. Să avem relații bune cu noi, cu familia, cu comunitatea, cu cei din jur, cu universul. Și să ne împlinim ceea ce se numește misiunea noastră pe pământ. Să avem o karmă bună, să fim  întotdeauna fericiți de acțiunile noastre față de cei din jur.